APA ÎN GRĂDINĂ

 

Să vii, ca artist, din Torontoul Canadei până la Jibou, să te închini la tâmpla bisericii de lemn din Prodănești, prin sulița turlei căreia rugăciunile ajung la cer, iar apoi să transpui această emoție în act artistic, în metaforă vizuală, alegând ca atelier de creație tocmai fostul grajd al castelului Wesselenyi. Să alegi, ca loc de expunere, generosul perete exterior al amintitului grajd, care, înnobilat de mozaicul lucrărilor agățate în cuie, arată, dintr-o dată, la fel de potrivit Artei ca și pereții unor Galerii celebre precum Catacomba, Hanul Gabroveni sau Palatul Mogoșoaia.

 

Iată, din noianul meditațiilor unui curator, un singur exemplu convigător, cred, despre devenirea, în timp de patru ani, și împlinirile unui proiect gândit și potrivit Grădinii Botanice din Jibou: Simpozionul de Arte Vizuale Arta în Grădină.

 

Ne aflăm la cea de a patra ediție, 2015, an în care manifestarea a avut ca temă Apa în Grădină. La conferința de presă inaugurală am insistat asupra bogatului spectru de corespondențe simbolice ale acestui element primordial, care, în analiza arhetipală a miturilor marilor civilizații, unește, prin împletire, caierul vieții cu cel al morții, apa vie cu apa moartă, apa de botez și leagănul nou venitului cu Styxul și luntrea lui Caron ale dalbului de pribeag.

 

Așteptam să văd, să evaluez modul în care artiștii vor găsi răspuns provocării, prin gesturi instaurative ale metaforei vizuale purtătoare de peceți ale personalității fiecăruia. După zece zile, răspunsurile sunt date, strânse laolaltă în expoziția de bilanț. Îmi revine misiunea de a vă prezenta aceste lucrări, dar și pe cei care au pus travaliul și semnătura, artiștii invitați ai acestei ediții. O voi face în ordinea distanței de la care ei au venit la Jibou, onorând invitația.

 

De la mii de kilometrii a venit Teodora Pica, ajunsă acum treizeci de ani la Toronto, Canada, dar niciodată plecată, ruptă cu sufletul de acasă, de România. Cu studii superioare de arhitectură și arte – pictură, artist activ ca expozant, dar și coordonator al unei galerii de artă în Toronto, Teodora are o bogată expertiză asupra artei contemporane. Contactele cu ea, la expoziția personală de la Muzeul de Artă din Cluj, în 2009, cât și acum, la Jibou, îmi dau prilejul să apreciez modul în care, apelând la tehnici tradiționale dar și de new-media: colajul, instalația, ș.a, artista integrează simboluri definitorii ale civilizației românești cu elemente identitare locale (biserica de lemn din Prodănești, nuferii, florile grădinii, apa) în creații racordabile unor teme universale și recurente: memoria, lacrima, diurnul și nocturnul etc.

 

Așteptam să văd, să evaluez modul în care artiștii vor găsi răspuns provocării, prin gesturi instaurative ale metaforei vizuale purtătoare de peceți ale personalității fiecăruia. După zece zile, răspunsurile sunt date, strânse laolaltă în expoziția de bilanț.

 Îmi revine misiunea de a vă prezenta aceste lucrări, dar și pe cei care au pus travaliul și semnătura, artiștii invitați ai acestei ediții. O voi face în ordinea distanței de la care ei au venit la Jibou, onorând invitația

 

De la Lugojul bănățean au venit doi artiști, tată și fiică, Constantin și Flora Răducan. Ei au adus la Simpozion teoria și practica plain-air, o adevărată profesiune de credință a lor. Timp de 10 zile a fost o încântare să îi văd pe cei doi, cu pânze în mâini și șevaletul mobil la spate, pliat ca un rucsac, ieșind, pe soare și pe ploaie, dimineața devreme sau în umbrele amurgului pe cărările Grădinii, alegând subiecte care, după ședințe laborioase, transpuse pe pânze, sunt acum în fața dumneavoastră. Din tușele ample, păstoase ale Florei, cu acorduri cromatice mergând de la tensiune până la armonie, au ieșit două lucrări

tratând complementar tema apei, anume norii adunați de furtună și, respectiv, După Ploaie. Liniile de forță care leagă aceste lucrări, pe care le văd ca un diptic, mă fac să le pot numi la fel de bine, cred, Război și Pace. Experiența, talentul și practica de o jumătate de secol a domnului Constantin Răducan, artist recunoscut la nivel național ca un admirator și continuator al impresioniștilor, aduce pe simezele expoziției de față relația opozițională dintre parte și întreg, dintre copac și pădure. Izvorul, luminișul sunt teme intrate în repertoriul național odată cu Nicolae Grigorescu, iar domnul Constantin Răducan își asumă rolul de continutor și invotator tenace al acestei direcții, plain-air, lucru tot mai rar în epoca digitală când diversele aparate dau iluzia că, prin captarea într-o fotografie, poți să furi peisajul și să îl tratezi comod, pe șevalet, în atelierul de acasă. Lucrările celor doi vor îmbogăți de acum colecțiile partenerilor noștri din Jibou și Zalău.

 

De la București a revenit la Simpozion Lucian Muntean, artist prolific, inventiv și polivalent. Formația universitară de geolog i-a favorizat inspirația spre o abordare a temei Apa în Grădină dintr-o perspectivă care îmbină cercetarea științifică cu vocația artistică. A fotografiat, la microscop, universul mic al vieții și viețuitoarelor strânse în picăturile de apă recoltate în diverse puncte ale Grădinii. Imaginile obținute, tratate ca obiecte estetice, le-a transpus, cu pensula, pe pânze rezultând tranfigurarea artistică a universului mic în universul mare. Un demers invers, ca metodă, celui promovat de Lucian Muntean, fotograf și pictor, la ediția 2014 a Simpozionului, prin proiectul Hărți Imaginare.

 

A revenit la Simpozion sculptorul Dorel David Morar din Târgu Mureș. La ediția din anul 2013 el a început fasonarea unui bloc de piatră cu lungimea de peste patru metri, pentru a-l transforma într-o Coloană, menită să înnobileze poiana cu pini din spațiul Grădinii. După doi ani, Dorel Morar s-a întors cu inspirația unor idei proaspete care au redefinit proiectul. Puterea de muncă și inteligența creativă ale acestui artist, care tratează blocul masiv de piatră precum idolul său, Brâncuși, dezghiocând forma prin cioplire directă, au dus la finalizarea unei valoroase

 

lucrări, numită Coloana Cerului, care în curând va deveni operă de for public în Grădina Botanică Jibou. Îl felicităm pe artist pentru izbândă.

 

Ajungem la ceea ce am putea numi grupul de artiști de la Cluj. Salutăm, în primul rând, prezența familiei Duiliu și Iulia Crișan. În calitate de grafic designeri și editori ei au fost la toate edițiile Simpozionului, colaboratorii noștri pentru editarea catalogului. De această dată, sunt prezenți ca artiști invitați. Iulia a realizat toate afișele care, pe diverse canale, au asigurat vizibilitate activităților din cadrul Simpozionului. Soțul ei, Duiliu, a dedicat timpul Simpozionului vocației de grafician, realizând creații lucrate în tehnica creion pe carton, în care putem recunoaște tema apei invadând osmotic elementele vegetale ale Grădinii.

 

Nu pot să nu remarc faptul că și la această ediție, Radu Șerban a aflat inspirație și concentrare pentru ca în răgazurile de lucru la atelier, să scoată la iveală, pentru expoziție, lucrări în care, pe lângă stilul inconfundabil, apreciem tendința de a trece predilect de la suprafețe mici la pânze cu desfășurare amplă. Extrema disimulare a motivului în spatele perdelelor de griuri colorate ar putea inisinua o vagă racordare a lucrărilor sale cu tema apei. Dar nu este așa. Încă de anul trecut, la Simpozion, Radu Șerban a valorizat motivul frunzei pe apă într-o lucrare de mici dimensiuni, dar pe care am remarcat-o atunci, cu trimitere, prin tehnică, eleganță și aspect, la stampele japoneze. Probabil că, prin empatie, ceva din spiritul acelei lucrări m-a inspirat și pe mine ca să realizez în acest an, pentru expoziție o lucrare intitulată Stampă.

 

Agenda de lucru a organizatorilor Simpozionului Arta în Grădină a fost de fiecare dată încărcată, iar în acest an parcă mai mult ca altă dată. Complexitatea programului s-a datorat bogăției de evenimente conexe și prestigiului invitaților care ne-au onorat, seară de seară, activitățile: poetul Mircea Petean de la Cluj, criticul de artă Mircea Oliv de la Bistrița, Familia Florin și Dina Horvath din Zalău, cu proză și, respectiv, poezie, Ionică Pîrvu, jurist specialist pe dreptul de autor și proiecte culturale,  muzicienii Marius Groza și Cătălin Boca, specialistul în mâncăruri de poveste Mircea Groza și dramaturgul Flavius Lucăcel.

 

Vă lăsăm ca energiile vibrante ale acestor pânze să vă pătrundă în suflete. Noi, împreună cu instituțiile partenere ale proiectului, Centrul de Cultură și Artă Zalău, respectiv, Centru de Cercetări Botanice Vasile Fati din Jibou, gândim deja ca în anul 2016, să ridicăm ștacheta, astfel încât ediția a cincea să însemne atât un bilanț, cât și un restart al proiectului.”

 

 

 

 

 

 

 

Florin Gherasim, curatorul Simpozionului